“Demult, pe vremea cand cartile erau citite, intr-un oras mic, la capat de lume, traia un baiat pe nume Vlad. Intr-o zi, care daca n-ar fi existat n-as fi avut acum ce sa va povestesc, el avu de citit o carte intitulata Castelul Umbrei. Educatia. Ce chin trebuie sa fie pentru un baiat de varsta lui! Se uita pe masa, o masa veche, cioplita de vreme, la cartea cu pricina. Si gandi: Mi-as dori sa stiu ce e in cartea aia fara sa o citesc. Nici nu isi termina bine gandul, ca pe masa isi facu aparitia o lumina orbitoare. Avea impresia ca se uita la soare. Soare in camera lui, asta era ceva nou. In clipa urmatoare se trezi pe o campie cum nu mai vazuse, cu iarba de smarald, cruda, si flori parfumate, multe flori. Simtea o liniste interioara deplina, ciripitul pasarilor il incanta si, totusi, il speria ceva. Cum a ajuns el acolo? Unde se afla, de fapt? Nu apuca sa se dumireasca. Cineva striga un nume si se indrepta spre el. Era o femeie frumoasa, cu parul lung, imbracata modest si rosie in obraji.” (Autor)